Rar mi-e dat să fiu de acord cu Traian Băsescu; nu din inerţie politică, ci pentru că diferim foarte mult în convingeri. Dar, da, şi el şi eu credem că în 2014, internetul va juca un rol important în campania pentru alegerile prezidenţiale
Lucrurile se schimbă în jurul nostru cu o viteză ameţitoare, regulile vechi sunt înlocuite de altele noi, iar intreaga paradigmă a comunicării diferă de la an la an.
"Door to door", conceptul britanic revoluţionar de campanie, a fost surclasat de comunicarea virtuala şi vă spun de ce: am observat pe propria-mi piele, în campanie, că oamenii sunt politicoşi atunci când se trezesc cu un politician în faţă, îl primesc în casă, poate îi dau şi o linguriţă de dulceaţă sau o bucată de placintă, dar nu comunică într-adevar. Ba, mai mult, uneori, dupa ce se închide uşa, aproape că nici nu vrei să ştii ce e în mintea celui cu care ai stat de vorbă.
Sub protecţia ecranului calculatorui, în mod paradoxal, atât politicianul cât şi alegătorul, se regăsesc total expuşi, fiecare cu mesajele lui, mai puţin cizelate sau politicoase, mai puţin finisate. În faţa calculatorului nu mai avem răbdare, alunecăm mai greu spre toleranţa deşuetă, problemele capată brusc un caracter imperativ.
În ceea ce mă priveşte, cred că sunt norocoasă: am debutat în politică mizând pe online ca element esenţial de comunicare şi mi-a plăcut foarte tare. Mi-am asumat critici, am intrat în polemici încercând să conving, am preluat idei, am legat chiar prietenii strânse via internet. În consecinţă, n-am făcut eforturi mari, să schimb strategii de comunicare, n-a trebuit să fiu alta decat sunt.
De ce cred ca internetul este cheia comunicării politician - cetăţean? Vă raspund cu o statistică furnizată de Facebook România: la 1 ianuarie 2010 - 518.140 de utilizatori, pe 8 iunie 2013 - 6.020.200 utilizatori. În doar trei ani:).
Finalmente, pro
