Fabrica, cu capital integral românesc, asigură celor care încheie contracte ferme, prefinanţarea sămânţei, erbicidelor, îngrăşămintelor, precum şi o subvenţie de 630 euro/ha plus 40 euro pe tona de sfeclă predată
Agricultura românescă, şi subsecvent industria alimentară din România este suţinută în inima României de societăţi cu capital autohton. Am fost surprinşi să regăsim istoria Fabricii de Zahăr Bod în paginile celor mai importante reviste din vestul Europei: La France Agricole, The Farmers şi LZ Rheinland, sunt doar câteva din revistele de profil care prezintă în mod onest performanţele unei societăţi 100% româneşti. O istorie care integrează cu succes politicile europene cu cutumele şi normele naţionale şi locale, dar care nu arată şi munca enormă şi efortul care se află în spatele Fabricii de Zahar Bod. Trebuie reliefată în acest context importanţa strategică a Fabricii de Zahăr Bod din inima Transilvaniei, care contribuie în mod semnificativ la securitatea socială a zonei, securitatea alimentară a României, precum şi la realizarea coeziunii etnice şi economice a zonei.
Fabrica a fost construită în anul 1889, la 11 km de Braşov şi 3 km de comuna Bod, pe malul râului Bârsa, în inima Transilvaniei. Fabrica este construită cu contribuţia a 2000 de oameni, majoritatea zidari din şapte sate. Un alt punct de vedere hotărâtor pentru existent fabricii este gara Bod, la acea data bine plasată pe harta infrastructurii de căi ferate.
Capitalul fabricii a fost majoritar german, principalii acţionari la înfiinţare au fost Banca S. Blechroder din Berlin. Soluţia identificată este apreciată în literatura de specialitate a vremii, întrucât în acest fel Fabrica de Zahăr Bod a devenit încă de atunci un important factor de coeziune socială.În acestă perioadă tumultoasă din punct de vedere politic, românii, maghiarii şi germanii încep să tr