A trecut, iată, câtva timp de când postul de televiziune care a propulsat în Parlament, precum şi în consiliile locale şi judeţene din ţară, Partidul Poporului-Dan Diaconescu, nu mai emite. Dură decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului, dar corectă, în principiu – cel puţin în România –, pentru că „unde-i lege, nu-i tocmeală”. Mai ales că „domnul Dan” şi-a şi făcut un standard din ignorarea avertismentelor şi a deciziilor CNA.
OK, este limpede precum lumina zilei faptul că acel „în principiu” din paragraful de mai sus se aplică şi în cazul OTV, dat fiind că, în cazul „domnului Dan”, s-a trecut destul de repede la măsura extremă, în timp ce în cazul televiziunilor „domnului Profesor” – tot Dan, dar Voiculescu –, măcelul mediatic, şi nu numai, este în floare.
Tot în principiu, nu sunt de acord cu închiderea, de către autorităţi, a vreunei publicaţii, post de radio ori de televiziune. Constat însă un lucru. În Grecia, închiderea posturilor naţionale de radio şi de televiziune, cu intenţia declarată de privatizare a acestora, a inflamat spiritele şi aşa încinse, a scos oamenii în stradă, iar guvernul a fost nevoit să renunţe la idee, cel puţin temporar.
Nu am văzut acelaşi lucru, însă, în cazul „televiziunii poporului”, păstorită de Dan Diaconescu. Nu tu mişcări de stradă, nu tu mitinguri de protest! Peste OTV s-a cam aşternut uitarea, aşa cum s-a întâmplat şi cu povestea Elodiei. Pe care o mai caută doar un procuror încăpăţânat şi, probabil, oamenii apropiaţi fostului soţ, închis sub acuzaţia că a ucis un om al cărui cadavru nu a fost găsit.
Oare cine mai caută OTV pe telecomandă? Dat fiindcă dejecţii găseşti în porţii mari mai la toate posturile de televiziune comerciale. În special la cele ale domnului Dan. Nu Diaconescu, ci Voiculescu.
A trecut, iată, câtva timp de când postul de televiziune care a propulsat în Parlament, p