Subiectul cel mai abordat în ultimele 48 de ore este bătaia încasată de Alexandra Stan. Nu comentez deşi sunt femeie şi aş putea să îmi dau cu părerea despre animalele care au produs astfel de suferinţe…Dar mă abţin. Mă abţin pentru că linia editorială nu îmi permite să „slobozesc” toţi sfinţii care îmi ies pe gură în momentul acesta. Dar rămân pe aceeaşi perpendiculară…a violenţei şi rămân plăcut surprinsă să oamenii din jurul meu dau dovadă de pragmatism şi îşi aduc aminte câtă bătaie le-a dat statul până acum fără ca ei să reacţioneze, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul recent Alexandra Stan. Am primit în ultimii 20 de ani lovituri grave în moalele capului de la guvernaţi, ne-au dat palme ca să ne trezim din eforia creată de visul că am putea să fim altfel şi ne-a fost…din ce în ce mai rău. Am mâncat bătaie pe pâine de la nişte „mai mari” care cred că pot scoate untul din noi cu una cu două….cu una cu două legi care ne fac să ne fie şi mai rău, să vomităm, să ne dăm maţele afară şi să murim, conştienţi fiind ei că numai aşa vor stârpi de faţa pământului adevăraţii oameni…seva omeniei sau eu mai ştiu ce. Am luat picioare cât n-a luat nici Alexandra Stan şi nici vreo vedetă care acum după acest scandal vine să declare ce a păţit şi cum s-a întâmplat să treacă prin aceeaşi situaţie, necunoscută până acum de nimeni, dar asta e…ne facem că plouă şi acceptăm să primim în breasla noastră mondenă o astfel de pipiţă care spune că a fost bătută măr deşi poate nu a fost, numai să apară pe la TV că cine ştie de unde sare…contractul. În fine, românii de rând au mâncat în toată această perioadă bătaie cât nu încape să vă povestesc în acest monolog, dar au rezistat şi au mers mereu cu capul sus, chiar dacă au avut de suferit şi copiii lor şi familiile lor şi toată floarea cea vestită a întregului Apus. Am mâncat injurii (vezi injurii Traian Băsescu gen „ţigancă împuţită,