(…) vor bani de la mine, aşa cum primesc de la alţii (de exemplu, 3.000 euro pe lună, ca să dau un exemplu concret la care ştiu şi cine plăteşte, şi cine încasează)! Vor ardent, pentru că şi-au angajat cheltuieli pe care nu le pot achita şi sunt în pragul falimentului. Să fie clar: eu nu mă las intimidat de nimeni!”,scria primarul Timişoarei, Nicolae Robu, într-o postare recentă pe Facebook. În contextul în care atrăgea atenţia că împotriva lui există o “dezlănţuire deşănţată a unor ziarişti şi a unor indivizi măcinaţi de înfrângerea electorală umilitoare pe care le-am administrat-o în urmă cu un an”. După această luare de poziţie încheiată în coadă de peşte, sunt de discutat cel puţin două aspecte.
În primul rând, nedezvăluindu-le numele acelor jurnalişti la care face trimitere, dl Robu include practic – pe nedrept şi, probabil, involuntar –, în această ecuaţie mizerabil-penală toţi ziariştii care combat ceea ce spune sau ceea ce face, care nu scriu favorabil la adresa actualei Puteri, pe care dl Robu o reprezintă şi în numele căreia a câştigat alegerile în vara anului trecut. Or, este greşit şi incorect. Un jurnalist dedat la şantaje de presă o face şi cu stânga, şi cu dreapta sau când cu stânga când cu dreapta. Fără discriminare. Pentru că el nu scrie în funcţie de convingeri ideologice – să nu fim naivi să credem aşa ceva. Şantajează acolo unde identifică o breşă sau are impresia că o identifică şi, în general, o identifică (sau este ajutat să o identifice) acolo unde se pot comite abuzuri, adică în zona Puterii.
În al doilea rând, se vorbeşte de multă vreme despre metehne din acestea pe care unii jurnalişti le-au cultivat în ultimii ani. Se vorbeşte şi în mediul politic, şi în mediul oamenilor de afaceri. Şi pe plan local – unde sunt jurnalişti care s-au aliniat modului de acţiune al acelei părţi a presei centrale care şi-a făcut, de câ
