Pentru mulţi politicieni români, orice incursiune în afara hotarelor pare să fie o adevărată aventură. De aceea se şi simt copleşiţi şi neajutoraţi.

Săptămâna trecută, a fost o mare dezbatere la Bucureşti pe tema numărului de minute alocate recentei întâlniri dintre Angela Merkel şi Victor Ponta. Aşa ne-am plimbat între două extreme, după cum cei în cauză doreau să minimizeze sau, din contra, să ridice în slăvi contactul la vârf ro­mâno-german. În fapt, ceea ce contează cu adevărat nu e atât durata întrevederii bi­laterale, cât mesajul de fond transmis de cancelarul ger­man guvernului de la Bu­cu­reşti: „Pentru economia ger­mană, este foarte important să fie respectate standardele statului de drept, să existe si­gu­ranţă juridică, să fie combătută corupţia şi să existe transparenţă“.

Declaraţia Angelei Mer­kel e un semnal neechivoc transmis omo­lo­gului său român: Berlinul este dispus să re­încălzească la nivel politic relaţiile cu gu­ver­nul d-lui Ponta, dar, în lumina evenimentelor din vara anului trecut, va continua să mo­ni­torizeze cu atenţie evoluţiile de la Bucureşti. E în egală măsură o mână întinsă părţii con­siderate „bune“ din USL (în opoziţie cu tabăra Antonescu-Voiculescu), dar şi o atenţionare că e vorba de o încredere con­diţionată.

E greu de crezut că un can­celar german ar menţiona vre­odată chestiuni legate de justiţie şi statul de drept într-o întâlnire cu omologi din Uni­unea Europeană (poate doar cu excepţia Bulgariei). Şi nu doar în relaţie cu ţări ca Olan­da sau Austria, ci şi dacă ar fi vorba de Grecia sau Portugalia, state venite mai târziu în UE şi astăzi puternic afectate de criza economică. Altele ar fi fost subiectele abordate: dacă trebuie sau nu să fie aban­do­nate măsurile de austeritate, reglementarea industriei bancare, politicile pe energie. Faptul că asta se întâmplă în cazul României e un indiciu al statutului