În lipsa unei comunităţi în care să găsească înţelegere şi sprijin, unei persoane diferite îi este greu să se integreze în societate. David Jay se numără printre cei care au fost nevoiţi să-şi descopere singuri asexualitatea. Se afla în anul întâi de studenţie la Universitatea americană Wesleyan, era confuz şi singur şi se lupta de mult timp cu numeroase întrebări despre sexualitatea şi identitatea sa sexuală.

Asexualitatea, dincolo de o definiţie pur biologică, reprezenta un subiect nemaiauzit nu doar de Jay, dar şi de cei mai mulţi oameni, scrie „Huffington Post“. Fără o comunitate asexuată care să îi ofere sprijinul, adolescentul Jay a trebuit să îşi descopere singur asexualitatea.

„Am început să folosesc cuvântul asexual pe când aveam 13 sau 14 ani. Toţi cei din jurul meu experimentau chestii pe care eu nu le experimentam, era înfricoşător şi dezorientant. Credeam că ceva nu este în regulă cu mine. Ceva era greşit“, îşi aminteşte Jay, acum în vârstă de 31 de ani.

În timpul primului său an de facultate, Jay a găsit un articol online care avea să îi schimbe viaţa. Era un articol despre asexualitate, primul de acest tip pe care îl vedea, motiv pentru care a fost uluit.

„În secţiunea de comentarii existau foarte mulţi oameni ca mine, care se aflau în căutarea unei comunităţi“, explică el.

Iniţiativa

În anul respectiv, Jay a fondat Asexual Visibility and Education Network (AVEN), fără îndoială prima organizaţie de acest tip. Expansiunea s-a produs foarte repede, devenind o comunitate online unde se purtau discuţii despre asexualitate şi implicaţiile ei pentru restul lumii.

Pe site-ul AVEN, asexualitate este definită ca „o persoană care nu experimentează deloc atracţie sexuală. Spre deosebire de o viaţă celibatară, pe care oamenii aleg să o ducă, asexualitatea este o parte intrinsecă a ceea ce suntem. Asexualitatea nu ne face v