Evenimentele şi frământările social-politice care au dominat primele decenii ale secolului XX au atras în vâltoarea lor şi Slatina, ai cărei locuitori s-au implicat atât în Primul Război Mondial, cât şi în greva generală din 1920, riscându-şi viaţa pentru condiţii de trai mai bune.
La nici zece ani de la răscoala ţărănească din 1907, Slatina intra, la fel ca întreaga ţară şi alături de state din întreaga lume, în Primul Război Mondial. Oraşul de pe malul Oltului cădea în raza de acţiune a Armatei I române, care ocupa un front de 110 kilometri, sprijinindu-se în nord pe oraşul Curtea de Argeş şi în sud pe satul Ipoteşti. Opunând o dârză rezistenţă pe Jiu şi pe Olt, dând grele jertfe, armatele române slab înzestrate cu tehnică şi îmbrăcăminte au fost înfrânte pe fronturile din Oltenia şi Muntenia şi au fost silite să se retragă în Moldova pentru refacere. Un vast teritoriu, numeroase rezerve de alimente şi materiale, precum şi cea mai mare parte a populaţiei au căzut în mâinile inamicilor germano-austrieci, fiind supuse unui jaf sistematic.
„Inamicul a forţat trecerea râului Olt şi la Slatina. Podul de peste Olt şi oraşul au fost supuse unui necruţător tir de artilerie. Pentru a împiedica pe inamic să treacă Oltul, geniştii români au aruncat podul în aer. Oraşul Slatina, supus de către inamic unui barbar bombardament de artilerie, la 14 noiembrie 1916, a căzut în mâinile acestuia. Chiar în cursul tratativelor de capitulare, ofiţerii germani au pretins pentru trupele lor: «ceai, lapte, franzelă şi ciocolată». Tălmaciul slătinean a comunicat că «populaţia este lipsită de astfel de alimente şi că la un timp mănâncă fasole şi varză cu pâine neagră», la care ofiţerul german a pus ultimatumul: «trebuie să daţi, altfel vă închid»”, aflăm din volumul „Pagini de monografie: Slatina”, apărut în 1972.
Pagubele produse de război
Slatina a a
