Prevenirea criminalităţii minorilor devine un imperativ al acestei perioade pentru Poliţia Română, în care obiectivele principale sunt ordinea şi liniştea socială, consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor, formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive, supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu.

Prevenirea delincvenţei juvenile cuprinde acţiuni colective necoercitive asupra cauzelor comiterii infracţiunilor.

În ultimii ani, două modalităţi au fost utilizate cu preponderenţă, în conformitate cu normele europene.

Prima este prevenirea socială, care, apelând la educaţie, prin intermediul instituţiilor şi specialiştilor, împiedică evoluţia indivizilor spre inadaptare şi acţiuni antisociale.

A doua, este prevenirea situaţională, ce urmăreşte protejarea persoanelor şi a bunurilor cu ajutorul poliţiştilor şi experţilor în domeniu care stabilesc măsuri eficiente, instruiesc cetăţenii, aplică măsurile legale.

Doar prevenirea socială este eficientă pe termen lung, acţionând asupra tinerilor inadaptaţi în contextele sociale în care trăiesc, respectiv familie, şcoală, grup de prieteni, cartier, localitate.

În acest sens, acţiunile preventive au o dublă orientare, pe de o parte, spre factorii ce anticipează o dezvoltare inadecvată a persoanei şi a familiei sale, iar pe de altă parte, spre comunitatea în care aceştia trăiesc.

Prevenirea socială dezvoltă programe de eliminare a carenţelor parentale, de creare a condiţiilor pentru o bună evoluţie intelectuală şi morală a familiei, de îmbogăţire a mediului educativ în care trăiesc minorii (pre) delincvenţi.

A te purta civilizat, a nu ţipa, a-ţi controla violenţa, a respecta regulile sociale şi morale, a comunica cu părinţii atunci când sunt probleme şi nu numai, a-ţi impune să fii bun cu cei din jur, a-ţi oferi ajutorul, a face faţă fri