Suntem de-acum obişnuiţi cu insolenţa foştilor demnitari comunişti şi a foştilor ofiţeri securişti. Departe de a-şi turna cenuşă în cap, toţi aceşti Popescu-Dumnezeu, Niculescu-Mizil, Ştefan Andrei, Nicolae Pleşiţă, Silviu Curticeanu, Constantin Olteanu, Aurel Rogojan, Ionel Gal, Neagu Cosma, Iulian Vlad şi Olivia Clătici ne vorbesc în cărţile lor despre marea lor dragoste de patrie şi de popor.
A încetat din viaţă, la 82 de ani, Cornel Burtică, mulţi ani unul dintre demnitarii de vârf din anturajul lui Nicolae Ceauşescu. Inginer de profesie, a devenit activist UTM. A fost unul din liderii UASR, deci ai organizaţiei comuniste a studenţilor. A făcut parte din cercul care îi includea pe Ştefan Andrei, Ştefan Bârlea, Dumitru Popescu, Cornel Pacoste, Mircea Anghelescu, Ion Teoreanu. Mentorii săi politici au fost Nicolae Ceauşescu şi Virgil Trofin. A conlucrat îndeaproape cu Ion Iliescu. După 1965, a fost ambasador în Italia, apoi a deţinut înalte funcţii în aparatul guvernamental şi de partid.
La un moment dat, în anii 70, a condus o parte a sectorului ideologic ca secretar al CC al PCR. A fost apropiat de facţiunea naţional-stalinistă din lumea literară (Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Ion Lăncrănjan, Paul Anghel, Mihai Ungheanu, Corneliu Vadim Tudor, Nicolae Dragoş).
Ca ministru al Comerţului Exterior, Burtică a intrat în conflict direct cu Securitatea. Se consideră activist politic, nu ofiţer al poliţiei politice. Ceauşescu nu l-a sprijinit. Îl socotea prea independent, în final l-a mazilit. A ajuns inginer la Ploieşti. La un moment dat, se pare, a fost victima unui straniu accident de maşină urzit de Securitate.
După prăbuşirea dictaturii comuniste, într-o carte de convorbiri cu jurnalista Rodica Chelaru, şi-a asumat responsabilitatea pentru participarea la un regim criminal. A fost un om de stânga, sedus de mitul egalitar
