S-ar putea crede că România e cuprinsă de o pasiune responsabilă: reconstrucţia temeliei legale a statului. Parlamentul dominat de majoritatea socialist-liberală (70%) a pus la punct propunerile de revizuire a Constituţiei. Procesul va fi urmat de un referendum în care cetăţenii vor vota asupra propunerilor formulate de majoritatea parlamentară (reprezentanţii opoziţiei au părăsit dezbaterile Parlamentului asupra revizuirii Constituţiei).
Preocuparea majorităţii pentru cadrul constituţional şi aşezarea statului nu e nouă. Alianţa socialist-liberală (USL) s-a ocupat şi în vara anului trecut de aceeaşi problemă. Cu deosebirea că, atunci, a încercat să schimbe să schimbe persoane, funcţii şi legi, prin asalt direct. Preşedinţii Camerei şi Senatului au fost înlăturaţi ilegal, Preşedintele Republicii a fost suspendat ilegal, iar deciziile neconvenabile ale Curţii Constituţionale au fost ignorate.
Acum, aceeaşi majoritate urmăreşte aceleaşi obiective, folosind instrumente diferite. USL vrea să schimbe prevedereile Constituţiei, introducînd prevederi redactate în Parlament şi supuse apoi referendumului. Modificările propuse de majoritatea parlamentară ţintesc precis şi agresiv cîteva puncte majore. Mai întîi, cine are puterea? Preşedintele Republicii pierde cele mai însemnate atribuţii executive şi devine un personaj neînsemnat în comparaţie cu Parlamentul (asta, deşi Preşedinele va fi, în continuare, ales prin vot direct de cetăţenii cu drept de vot). Mai clar, Preşedintele în funcţie nu mai are putere, deşi e ales cu cel mai puternic vot posibil.
Parlamentul devine cea mai mare putere în stat. Propunerile USL vorbesc de Parlament ca „organ suprem al poporului român”. Formula spune că autorii stau foarte rău cu limba română şi face loc unor situaţii extreme.
Astfel, nici o lege a Parlamentului nu poate fi contrazisă de