Unul dintre cei mai mari regizori ai lumii s-a născut în cea mai lungă zi a anului 1943, pe 21 iunie, într-una dintre cele mai tulburi perioade ale României. Astăzi împlinește 70 de ani. Sursa: FLORIN BIOLAN

S-a „întâlnit” cu spaimele morţii în primele zile de viaţă, în plin Al Doilea Război Mondial... Despre prima experienţă „underground” Andrei Şerban avea să povestească peste mulţi ani: „Poate de acolo, din familiaritatea cu subsolurile, am primit subconştient inspiraţia care s-a manifestat într-o bună zi, când am montat «Medeea»”... O bombă căzută în faţa blocului din strada Arghezi din Bucureşti i-a făcut pe părinţii lui să se refugieze mai mult de 24 de ore în adăpostul antiaerian.

Prima „încercare” de regie a fost la 13 ani, când şi-a adunat colegii şi a hotărât să iasă în stradă, să organizeze o manifestaţie de protest, în faţă la Scala, atunci când a aflat că revoluţia din Ungaria a fost înăbuşită în sânge. Dar speranţa lor că vor putea opri tancurile ruseşti cu o piesă de teatru jucată în plin bulevard a fost, şi ea, „înăbuşită” de bunica Eftalia, care le-a barat drumul cu făcăleţul...

În 1969, Andrei Şerban, ajutat de Ellen Stewart, directoarea Teatrului „La MaMa” din New York, a emigrat din România şi a montat spectacole pe marile scene ale lumii, unde a lucrat cu Placido Domingo sau Meryl Streep.

Acum, la 23 de ani de la Revoluţie, Andrei Şerban vorbeşte cu revoltă despre situaţia României: „Mi se pare că acum este chiar mai rău, pentru că atunci România era abia ieşită din comunism, FSN-ul, atunci la putere, era contracarat de o mişcare extrem de vie şi de energetică a unei opoziţii, strada era foarte vie, intelectualii, studenţii, aveau o mare forţă. Pe când astăzi nu mai există deloc această rezistenţă. Cel puţin în cultură mi se pare că tot ce s-a creat în aceşti 20 de ani e pe cale de dispariţie.”