O spun proverbialii deştepţi cu apoftegme-n sânge. Că orice lucru care începe prost, sfârşeşte şi mai prost. Dacă vreţi s-o-ntoarcem însă şi pe partea ailaltă, dar uşure, să n’se arză, mai punem la bătaie şi câteva aforisme de moravuri uşoare. Adică, prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul. Sau: Fereşte-te să stai în faţa taurului, în spatele calului şi în orice parte a prostului. Ori: Doar prostul se apucă de un lucru prost. Şi eşuează, de pildă, ca Antonescu în Senat sau ca felia de pâine scăpată în rahat. Singura consolare este că prostul rămâne la fel de prost. Nu se deteriorează.

Ca dinozaur, Andrei Marga nu e prost, cu toate că ceva urme au fost detectate. Să ne-nţelegem: acum. Numai că el a fost criogenat la vremea iureşului dintâi, de infecţie maximă, un pic înaintea dispariţiei de acum 65 de milioane de ani. Deci...Vorba acelui banc, dacă vă aduceţi aminte, despre un caz de priapism vesel: „Aşa l-a prins îngheţul!”. Pe de altă parte, e foarte adevărat că, uneori, când ori e prea obosit, ori Îl ia cu lehamite la lingurică, Dumnezeu îşi transferă prerogativele, în sensul că îi lasă pe adjuncţi să se descurce singuri în chestiunile de creaţie umană aplicată. Adică, să-i facă aşa şi pe dincolo pe muritorii de rând. Le dă firman, dar, ca măsură de siguranţă – totuşi, trebuie să recunoaşteţi, are şi El un snop de răspunderi morale! – le cere prin rugăminţi, să promită că vor respecta întocmai şi la timp Regulamentul de Însufleţire Interioară.

Însă când i-a venit rândul la confecţionare şi lui Andrei Marga, ghinion! secunzii, osteniţi de atâtea expectaţii neîmplinite, au adormit, şi ei (pă dă rând şi de-a-mpicioarelea!), după ce, mai întâi au avut ideea de a-şi delega liota de ucenici, în marea majoritate specialişti în retarzi, să-şi încerce capabilităţile(!) constructive. Şi, ce să vezi, minune! ăia n-au dat greş. Nu s-au a