Primele denumiri de cartiere şi străzi din vechiul oraş Alba Iulia au fost menţionate documentar începând cu secolul al XVI-lea. Prima arteră a fost consemnată în apropierea Palatului Principilor, unde locuiau muzicanţi şi artişti italieni.
Oraşul medieval Alba Iulia s-a dezvoltat pe locul unde este acum Cetatea bastionară ridicată de austrieci în urmă cu 275 de ani şi cartierul Platoul Romanilor. Dacă ne referim la limitele urbei, la nord se întindea până în zona cimitirului evreiesc, iar spre vest până la canalul râului Mureş.
Strada Italienilor, prima atestată în documente
Potrivit unui studiu realizat de istoricul Gheorghe Anghel, fost director al Muzeului Naţional al Unirii, primele denumiri de cartiere şi străzi din vechiul oraş apar în documente de secol XVI. În 1595 a fost atestată în Cetatea medievală o stradă a Italienilor. Aici locuiau muzicanţii şi artiştii de pe lângă curtea Palatului princiar. Este amintită apoi în 1598 o stradă a Teiuşului, iar doi ani mai târziu cartierul Maier locuit în exclusivitate de români.
18 străzi, atestate în 1673
O situaţie mai clară avem, potrivit istoricului,într-o conscripţie din 1673, în care sunt atestate 18 străzi. Cea mai importantă era Sfântul Mihail, patronul oraşului, situată în faţa porţii Cetăţii medievale, cu acelaşi nume, aproximativ în parcul din faţa Catedralei Încoronării. În această zonă era şi centrul oraşului cu piaţa. Avea 55 de proprietăţi, case şi terenuri dintre care 14 erau pustii. Era locuită de nobili şi dorobanţii din garda principilor Transilvaniei, care erau în mare parte de origine română. Pe această stradă se afla şi cimitirul catolic al oraşului.
In partea de sud-vest s-a aflat strada Vinţului, care cuprindea 44 de proprietăţi dintre care 18 erau pustii. Aici se afla casa Scaunului Orăştiei şi a Scaunelor secuieşti de Arieş şi Ciuc.Urmează strada Mare a Căr
