Ce bogăţie de amintiri a adunat, de-a lungul celor 100 de ani de existenţă, Mariţa Sandu (Rozica)! Fiecare carte a marcat o anumită etapă a vie-ţii sale, i-a dat câte un răspuns la multitudinea întrebărilor, sensul vieţii ei fiind căutatea propriei fericiri prin lectura cărţilor din biblioteca personală şi a celor împrumutate de la Biblioteca Comunală Dolheşti.
Fiecare etapă i-a fost marcată de câte o carte care a ajutat-o să-şi facă viaţa mai bună, a informat-o, a călit-o.
S-a născut pe 20 iunie 1913, în Dolheştii Mari, fiind fiica lui Gheorghe şi Paraschiva Bimb. La casa părintească au fost mai mulţi copii: Maria, Mariţa, Lucreţia, Catinca, Jănica, Marghioala, Andrei, Pachiţa, Costache.
S-a căsătorit la 14 noiembrie 1928, cu Sandu Dumitru zis „Pliscu” şi-a avut două fiice: Maria – fostă preşedintă de C.A.P şi Alexandrina – învăţătoare, care a decedat. Mariţa, numită Rozica, s-a dovedit o fiinţă puternică şi o bună cunoscătoare a firii umane. A stat mult în casă, neputând să se deplaseze decât foarte puţin, din cauza unei boli. A citit în felul acesta, a acumulat cunoştinţe din multe domenii de activitate. Cartea i-a devenit o mare scenă, cu o întreagă lume de personaje, cu discuţii, cu aprobări sau reproşuri. Este prietenoasă, dar experienţa a învăţat-o să fie prudentă în ceea ce priveşte oamenii cărora le acordă încredere. Însăşi viaţa ei pare să facă parte dintr-o carete sau dintr-un film, iar de multe ori am avut impresia că ascunde multe… Ea a fost înconjurată de mistere, din care doar pe o mică parte mi le-a relatat personal. Deşi e retrasă, este extrem de comunicativă şi amabilă, plină de generozitate, dăruind celor aflaţi la necaz din puţinul pe care l-a avut.