Coproducţiile au devenit pentru Teatrul Naţional „Radu Stanca“ (TNRS) din Sibiu cea mai eficientă modalitate de a se conecta direct la pulsul estetic al noilor realităţi teatrale şi la reţele internaţionale cu operatori teatrali din prima linie. Nu o face de azi, de ieri, ci de cîteva sezoane, aproape în ritm de una pe an, cu aşezăminte importante, teatre naţionale ori festivaluri de notorietate. Şi actuala ediţie a propriului Festival Internaţional a scos la rampă cîteva coproducţii, formulă despre ale cărei beneficii ar fi redundant să mai vorbesc.
Maestrul și Margareta este o adaptare pentru scenă a romanului lui Bulgakov concepută de Zoltán Balázs, regizor al Maladype Theatre (Budapesta), partenerul TNRS. E o adaptare îndrăzneaţă, care nu trădează spiritul operei sursă, dar în care se simte puternic amprenta artistului ungur. Cheia lecturii sale scenice e teatrul în teatru, perspectivă din care Woland devine agentul unei regii la scară istorică. Planurile multiple din lucrarea lui Bulgakov sînt conservate, ba parcă încă multiplicate, pentru că Zoltán Balázs utilizează o mulţime de mijloace de expresie, specifice teatrului, cabaretului, filmului, de la cîntatul vocal şi instrumental live, la proiecţii video şi filmare în timp real. Din fericire, regizorul a reuşit să nu aglomereze, chiar dacă mizanscena lui abundă în straturi metafizice dezvăluite arborescent, alternează planuri şi călăuzeşte spectatorul în linii narative paralele. Precum romanul, spectacolul e bogat în semnificaţii, în trimiteri livreşti şi citate culturale. Cărora Zoltán Balázs le adaugă un strat substanţial de poetică teatrală, strecurînd remarci la marile figuri ale gîndirii şi practicii scenice moderne, de la Diderot la Bob Wilson şi Silviu Purcărete. Cu trimitere explicită, admirativă, la Faust al celui din urmă, printr-o replică şi un afiş lipit discret, dar vizibil, pe un elem
