Un proiect care ar putea aduce miliarde de euro în economia României, dar pe care opozanţii grupaţi în câteva asociaţii şi ONG-uri îl prezintă în culori sumbre.

Marian Mihalcea Un proiect care ar putea aduce miliarde de euro în economia României, dar pe care opozanţii grupaţi în câteva asociaţii şi ONG-uri îl prezintă în culori sumbre. Un proiect în care militantismul încrâncenat a eclipsat aproape în totalitate apariţia sporadică a unor analize cât de cât obiective. Coordonatele proiectului minier de la Roşia Montană sunt relativ simple: compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) - in care Gabriel Resources (companie cotată la bursa din Toronto) deţine 80,69 %, iar statul român are 19,31 % - a obţinut, în 1999, licenţa de concesiune pentru exploatarea minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montană. După efectuarea prospecţiunilor geologice, compania a propus un proiect în care se estimează că, într-un interval de 16 ani, la care se adaugă alţi şapte pentru finalizarea lucrărilor de reabilitare şi închidere, vor fi extrase aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Pe baza acestor date, doar prin demararea minei de la Roşia Montană, România ar putea deveni cel mai mare producător de aur din Uniunea Europeană.

Nu la fel de simplă este partea tehnică a proiectului, a cărui complexitate a stârnit controverse în rândul câtorva ONG-uri. Extragerea zăcământului se va face în continuarea exploatării de suprafaţă iniţiate de stat în anii ‘70. Suprafaţa industrială reprezintă doar 25% din teritoriul comunei Roşia Montană. După sfărâmarea minereului, urmează procesul de separare a aurului şi argintului de minereu printr-o tehnologie folosită în multe alte mine din Uniunea Europeană, inclusiv în Finlanda şi Suedia.Roca din care s-a extras metalul preţios trece printr-o instalaţie de neutralizare în care se reduce foarte mult