Împins către inima lui iunie, de teama ploilor, care nu l-au ocolit la început, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și-a văzut de treabă liniștit și vara a venit dintr-odată, printre surle, răpăit de tobe și focuri de artificii finale. Sălile de teatru însă au fost mereu pline și pentru toate gusturile și exigențele. Festivalul sibian este din fericire un festival eclectic, adică un imens tîrg al dorințelor, unde poți alege ce vrei, cu regretul că nu poți vedea totul și că uneori o alegere implică o renunțare, fără nici o judecată negativă. Pur și simplu, e greu să fugi, de exemplu, de la Cisnădioara la ultimul spectacol sibian din pragul nopții, sau să poți să-i lași pe alții să descopere Faustul lui Purcărete, fericită că-l știi deja, sau să te convingi iarăși că teatrul polonez e formidabil, că japonezii sînt de acum oaspeți binveniți la Sibiu și multe altele. Așadar, am ales, fără să evit majoritatea marilor întîlniri, cîteva titluri ce mi s-au părut coerente în înlănțuirea lor ori care se întîlnesc prin cîteva coduri estetice comune noii generații. De fapt, mai toți sînt deja prezenți de peste un deceniu, au deja o experiență și nu mai au nevoie, cred, de locuri de încurajare pentru grupa mică. Am ales deci aceste spectacole pentru că mă interesează ce spun și cum îl spun. Gianina Cărbunariu a fost întotdeauna sensibilă la o anume tematică socială, de la strigătul manifest Stop the tempo! la ultimele sale spectacole ce pleacă de la documente și date precise pentru a face să răsune pe scenă întrebări esențiale. Nu este vorba despre un teatru pur documentar: de pilda, X mm din Y km nu este o docuficțiune despre Dorin Tudoran (așa cum am auzit persoane distinse și atotștiutoare), ci cîteva reflecții și întrebări despre adevăr, libertate, raportul nostru cu istoria recentă. Într-o carte ce relua o dezbatere de la Avignon de anul trecut, Alain Ba