- Cultural - nr. 121 / 22 Iunie, 2013 • O posibila intamplare: Se povesteste cum ca Dumnezeu si Sfantul Petre, cutreierand satele Moldovei de Sus, intr-una dintre noptile lungi si geroase de iarna, obositi precum erau de atata drum lung si anevoios, s-au oprit in pragul unei case ce parea a fi a unor oameni instariti si cumsecade. Bat cu toiagul in poarta, in latratul cainilor de paza. Stapanul casei, intreband: "Cine-i acolooo…?”! "Oameni buni!”, raspund drumetii. "De-i asa, precum spuneti, atunci intrati. Cainii nu va vor face niciun rau!”. Din vorba in vorba, despre una, despre alta, gazdele ii poftesc la cina, dupa care le astern patul unei bine-meritate odihne. In dimineata zilei urmatoare, pranzesc impreuna cu stapanii casei, iar la plecare cei doi tineri soti le pun cate ceva merinde intro traistuta. Pe drum, la un moment dat, Sfantul Petre il roaga pe Dumnezeu sa-i vredniceasca cu ceva placut pe cei care i-au gazduit cu atata bunatate si omenie. "Dar ce sa le daruiesc? N-ai vazut ca aveau de toate cele de trebuinta!”, zice Dumnezeu. "Da-le Doamne ceva de Suflet. Sa se bucure”, zice Petre…Peste mai bine de un an in acea casa avea sa se nasca un baitel tare frumusel. Parintii lui punandu-i un nume melodios, precum un vers izbutit: Mihai Eminescu! (O improvizatie a subsemnatului, dupa un text scris de prozatorul Geo Bogza). • Din gandurile scrise de Mihai Eminescu desprindem ca "Ochii se atarna de suflet si de indemnul mintii; Ca ochii sunt cei dintai talhari ai pacatului; Ca ochii sunt cele doua maini fara trup; Ca vederea completeaza ochii mintii”. • Stim locul si vremea nasterii lui Eminescu. Nu stim, insa, adevarul mortii sale. Petrecuta intr-o zi ca cea de astazi, de 15 iunie a anului1889! El isi are mormantul de continuu perelinaj si readucere aminte, umbrit de un frumos tei, in Cimitirul Bellu din Bucuresti. • Eminescu este un singuratic prin unicitat