„Resetarea” relaţiilor SUA cu Rusia în primul mandat al Administraţiei Obama a pus în mişcare un curent în Europa, notează analistul politic şi membrul Fundaţiei Jamestown, Vladimir Socor, în cadrul publicaţiei Eurasia Daily Monitor. O serie de guverne europene au adaptat modelul „resetării” Rusia-SUA la situaţiile lor specifice, iniţiind procese similare în plan bilateral cu Rusia. În Europa Occidentală, astfel de iniţiative uneori au ignorat sau încălcat politicile şi solidaritatea Uniunii Europene şi ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Ţările din Europa Centrală şi de Est, însă, nu pot face acest lucru decât în dauna lor. Pentru aceste ţări, a strânge rândurile alături de aliaţii lor este singura premisă posibilă pentru relaţii îmbunătăţite cu Rusia.

În opinia lui Vladimir Socor, ”un demers „în întâmpinare” de „resetare” a relaţiilor este un slab fundament pentru a aborda Rusia. Guvernul care are o astfel de iniţiativă acceptă implicit responsabilitatea pentru stadiul nesatisfăcător al relaţiilor sale cu Moscova. În virtutea aceleiaşi logici, iniţiatorul va purta principala responsabilitate de a face resetarea să meargă în sensul aşteptat. Mai mult decât atât, ţara care are iniţiativa semnalizează prin însuşi acest fapt că are nevoie de Rusia mai mult decât are Rusia nevoie de ea. Acest lucru subliniază un dezechilibru de interese chiar de la începutul acestui proces, afectând în favoarea Rusiei desfăşurarea sa viitoare.

În Europa Centrală şi de Est mai ales, acest dezechilibru de interese se va adăuga la dezechilibrele de resurse dintre Rusia şi ţara care a iniţiat resetarea. De obicei, un astfel de stat va căuta să obţină furnizări de resurse energetice sau acces pe piaţa din Rusia. De cele mai multe ori, ruşii vor condiţiona răspunsul lor de acordarea posibilităţii de a domina anumite sectoare economice din ţările solicitante