„Forul suprem” este titulatura pe care actuala majoritate parlamentară şi-o doreşte ca definiţie a Parlamentului, în viitoarea arhitectură constituţională. Parcurgând amendamentele propuse de Comisia de revizuire a Constituţiei, observi conturându-se în tuşe pregnante ideea că Parlamentul este gândit a avea puteri discreţionare. Şi a acţiona în consecinţă. Iar de aici vorbim deja despre punerea bazelor unui regim autoritar.
Orice stat democratic se bazează pe acel aşa-numit principiu al limitărilor şi echilibrelor (”checks and balances”). Pe o departajare între Puteri, o departajare care să nu excludă, însă, cooperarea între ele. În momentul în care, prin arhitectura constituţională, una dintre Puteri este pusă deasupra altora, vorbim despre o abolire de jure a acestui principiu, despre distrugerea filonului democratic al Statului, deci despre punerea bazelor unui regim autoritar – la care se poate ajunge nu doar prin concentrarea puterii în mâinile unui om. Este exact ceea ce ne pregăteşte actuala majoritate parlamentară. Care a ajuns, din acest punct de vedere, la un consens, în ciuda tensiunilor intra-USL tot mai pronunţate, în ultima vreme, şi tot mai greu de disimulat.
Parcurgând amendamentele propuse de aceasta a fi aduse la Constituţie, observi că accentul nu s-a pus, aşa cum era de aşteptat, aşa cum s-a spus, pe modificarea legii fundamentale acolo unde forma ei actuală s-a dovedit a fi generatoare de tensiuni – gen coabitarea între un şef de stat şi un premier cu opţiuni politice divergente ori suspendarea preşedintelui din funcţie. Nu s-a mai vorbit nici despre modificarea formei de guvernământ, temă care ar fi generat, cu siguranţă, divergenţe în sânul uniunii de guvernare, pe motiv că nu toţi actorii USL mai sunt dispuşi să tragă în aceeaşi direcţie, la prezidenţialele de anul viitor. Despre trecerea la unicameral, niciun cuvânt. Iar î
