… desi ma indoiesc ca actualul proiect de revizuire a Constitutiei in varianta USL va fi dus la bun sfarsit, cand vine vorba de aberatii, e bine sa sufli si-n iaurt si sa le-omori in fasa. Vorba lui Machiavelli, ftizia e o boala greu de diagnosticat la inceput, dar usor de tratat. Pe cand devine usor de diagnosticat, e greu, daca nu imposibil de tratat.
Or o Constitutie e mai importanta decat orice criza economica sau politica, mai importanta decat fata aia batuta de manager, mai importanta decat gazele de sist sau privatizarea CFR Marfa. Iar felul in care USL intelege s-o modifice e o aberatie mai mare chiar (n-am crezut s-ajung s-o spun si pe asta) unicameralul lui Basescu. Singura noastra speranta acum e ca aberatiile sa se anuleze reciproc, in loc sa se potenteze. Pentru ca un parlament unicameral in care parlamentul e « organul suprem al poporului român, forul suprem de dezbatere și de decizie al națiunii și unica autoritate legiuitoare a țării » ar insemna nici mai mult nici mai putin decat inceputul sfarsitului pentru o tara care horcaie deja.
Nu ma joc cu cuvintele.
Oricine are minime cunostiinte de cultura politica – ceea ce nu e cazul nici cu Antonescu, dar nici cu Ponta sau Basescu – intelege ca o dictatura a parlamentului e nu doar teoretic ci si practic posibila. Cine nu ma crede sa-i intrebe pe nemti sau pe americani (da, pe americani ! – vezi Madison, Jefferson, etc ; nu ma mai ostenesc). Puterea trebuie sa controleze puterea, ca oamenii in general nu-s ingeri, iar noi, romanii, cu atat mai putin. Stiu, astea sunt banalitati, da’ cand pana si banalitatile astea sunt calcate in picioare, e bine sa repetam in cor: unu plus unu fac doi, nu trei! Doi, nu trei ! Doi, nu trei !
Numai sarmanul Crin Antonescu se ratoieste, preventiv, la Comisia de la Venetia, cum se ratoia asta vara la Europa si America : ”Reprezentanţii Comisiei de la
