Maestru al scenei şi al cinematografiei româneşti, şi nu în ultimul rând maestru al cuvintelor, Dorel Vişan împlineşte astăzi 76 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Bolnav e omul, bolnavă-i piatra, se stinge pomul, se surpă vatra”

“Am fost într-un turneu dedicat lui Eminescu, la Paris, Madrid, Lisabona. Am avut spectacole, întâlniri cu publicul. În rest, mă lupt cu lumea “cea dreaptă şi liberă”. Probabil că o să merg la Festivalul de Film, de la Mediaş, al domnului Radu Gabrea, altfel perspectivele nu sunt prea luminoase şI am o uşoară dezamăgire pentru că din an în an bucuriile sunt tot mai mici. Un om fără bucurii, un artist, în special, care nu are bucuriile muncii lui, nu e nimic decât un călător efemer într-o lume efemeră. Mai lucrez din când în când cu Şerban Marinescu, m-am apropiat puţin de Tudor Giurgiu, în rest m-au părăsit toţi. Trăiesc după principiul «cine nu mă iubeşte, nu mă merită».

Nu ştiu ce-ar mai vrea lumea să ştie despre mine. Poate dacă aş face un rol important, dar perspectivele sunt la fel de sumbre pentru că nu mai avem scenarişti, parcă nu mai avem idei, ne-am golit de idei, toate ideile sunt legate de droguri, de sex şI de bazaconii care nu ţin de adevărul vieţii, de liniştea sufletească a oamenilor de potolirea patimilor. Nu ne mai putem potoli patimile pentru că, aşa cum spunea Blaga “a intrat o boală în lume”, el spunea foarte frumos, “bolnav e omul, bolnavă-i piatra, se stinge pomul, se surpă vatra”. Uite că se stinge şI pomul, e bolnav şI omul şI se pare că şI vatra se mişcă pentru că nu mai funcţionează în vechile tradiţii, în învăţăturile bătrânilor, aşa cum propovăduia marele Confucius, nu mai funcţionează lumea în învăţăturile care au fost înaintea noastră, care ar trebui să ne îmbogăţească, aşa parcă trăim într-un gol, ne imaginăm un cer din care Dumnezeu a plecat, probabil din cauza miz