Ultimele dăţi v-am delectat cu citate din materiale primite de la prieteni de-ai mei pentru că, la fel ca şi ACUM mă simţeam tensionat, frustrat, plin de revoltă... şi nu vreau să vă transmit aceste stări pentru că eu cred în continuare că ne-am născut pentru a fi fericiţi...
Îmi amintesc că am crescut cu nişte reguli : între 14 şi 17 păstrezi linişte pentru că lumea se odihneşte, nu dai muzica tare după ora 22 pentru că oamenii dorm, ţii uşa ca să intre sau să iasă o fată, o femeie sau orice persoană mai în vârstă decât tine, saluţi primul pe toţi cei mai în vârstă decât tine... apoi am învăţat că dacă te plimbi cu o domnişoară tu stai pe partea dinspre drum a trotuarului...
Anii au trecut şi am învăţat, inclusiv la şcoală la orele de „comportare civilizată şi etichetă” tot mai multe reguli, pentru majoritatea feţelor existenţei sociale şi mi-am dus TOATĂ viaţa conştientă respectând TOATE regulile cunoscute.
Apoi, oricât mă gândesc, nu îmi dau seama CÂND lucrurile au început să se schimbe, iar eu, omul care respectă regulile, am început să mă simt ca un prost singuratic. Mi-am spus că odată cu trecerea anilor se ascute conflictul între generaţii, dar mulţi oameni de vârsta mea sau chiar mai în vârstă nu respectă regulile...
Nu înţeleg de ce, atâta vreme cât din banii noştri, ai contribuabililor sunt plătiţi FOARTE BINE oameni care să vegheze la respectarea tuturor regulilor, măgăriile astea nu numai că se întâmplă în continuare, dar înfloresc şi se diversifică incredibil.
Ce să îţi mai înveţi copiii? Ajută-ţi şi respectă-ţi aproapele sau calcă-l pe gât şi dă-l în...? De multă vreme mă bate gândul să încep să fac şi eu la fel dar, cel puţin la început îmi era teamă că „veghetorii” îşi vor da seama că sunt un fazan de neofit şi mă voi face de râs, dar acum parcă nu îmi mai pasă.
Nu aş vrea să înţelegeţi că vă îndemn la nesup
