Fiecare generatie isi are propriile dificultati- generatia nascuta in anii 1945-1960 de pilda se confrunta cu probleme legate de aprovizionarea cu alimente de baza si cu lipsa libertatii de exprimare. Aveai siguranta jobului, dar nu aveai mai nimic in rest. Acum, poti face tot ce era interzis inainte, daca ai bani. Iar ca sa ai bani, trebuie sa lucrezi. Astazi, problema somajului este una dintre cele mai importante. Iar cand vine vorba despre somajul in randul tinerilor, problema e si mi presanta. Fie si pentru ca reformele pietei muncii s-au facut la plezneala. a uam omajul celor din grupa de varsta 20-24 de ani:
Daca luam ca prim moment al declansarii crizei inceputul anului 2008 (semnele aparusera din toamna lui 2007, mai ales in zona multinationalelor) si ne uitam la evolutia somajului celor cu varsta 20-24 de ani observam o crestere normala in perioada de criza.
Paranteza. Mai toate categoriile de varsta au avut cresteri ale ratei somajului BIM in perioada 2008-2013 si mai toate au inregistrat cresteri in ultimele trimestre, exceptie facand grupa 35-39 de ani (vezi graficul de mai jos)
Drept este ca problema somajului trebuie privita dintr-un unghi mai mare: au contribuit la cresterea somajului atat politica fiscala cat si cea monetara. Sa spunem asta din capul locului.
O sa intrebati ce treaba are de pilda BNR cu somajul? Pai are, pentru ca nicaieri in lume mentinerea unor credite bancare scumpe nu incurajeaza investitiile, iar fara investitii e greu de creat locuri de munca. In plus, rate inalte ale inflatiei mentin o stare de incertitudine in mediul de afaceri (care oricum era lovit de o legislatie incoerenta, de birocratie samd).
Efectele politicii creditului scump au fost contracarate de firmele romanesti prin amanarea platilor si cresterea arieratelor (credit fiscal). Rezulta
