"Electrificarea" ne-a arătat ceva ce Bistriţa n-o să aibă niciodată în materie de festivaluri, în materie de spectacole. Am văzut un festival la care 12 000 de oameni au plătit bilete şi tot atâţia au stat câteva ore pe ploaie torenţială, să vadă un concert (Morcheeba). Adică ceva ce în Bistriţa nu s-a întâmplat niciodată, cu toate că milioane de euro sunt cheltuiţi, numai din bani publici, pentru festivaluri şi evenimente de doi lei, făcute de nepricepuţi.

Tot în ultimele zile am văzut, întâmplător, la ceva post de muzică populară, festivalul de folclor de la Colibiţa, filmat şi retransmis. Vreo două minute m-am putut uita, cu nişte prieteni, la unul care cânta la un cimpoi. "N-a fost nimeni la ăla de la Colibiţa, aşa-i?", m-au întrebat, confirmând apoi şi ei că ce văd e ridicol. Nu, n-a fost nimeni la Colibiţa, la fel cum nu merge aproape nimeni la niciun "festival" de folclor organizat pe la Bistriţa, chiar dacă e fără bilet, chiar dacă e la doi paşi de casă, în centrul Bistriţei.

De ce nu merge nimeni? Pentru că-s fără valoare, pentru că Dorel Cosma ne aduce nişte cântăreţi reciclaţi sau fără nume, nişte ansambluri ale căror tropăieli te lasă rece, indiferent ce tip de artă preferi. Pentru că ce avem noi nu e nici folclor, nici artă urbană, nu e nici pentru rockeri, nici pentru iubitorii de muzică clasică. Pentru că, nici măcar la Zilele Bistriţei n-a mai venit o trupă bună de mulţi ani. Pentru că la Bistriţa ni se servesc doar blide de zamă stricată, pe care poţi doar să o arunci, după ce ţi se face greaţă. Pentru că nici măcar nu putem spune că suntem în urmă cu cultura. N-ar fi corect pentru ce s-a întâmplat în trecut, în alte oraşe sau sate.

Tare-aş fi vrut să meargă Cosma, cu Creţu, cu Radu Moldovan, la Bonţida, aş fi chiar de acord să-şi ia bilet din banii publici, poate-ar înţelege ce înseamnă