Cum a (re)aparut ideea de propaganda?
A venit la Cotroceni pe un mesaj anticoruptie, anticomunist, antipopulism, în general, anti… Ne-a descris apoi statutul de pre?edinte jucator fara a sesiza ca din activitatea prezidentiala lipseste tocmai dimensiunea constructiva, ceea ce s-a dovedit premonitoriu. Azi realizam ca „jucator” nu înseamna neaparat ceea ce ni s-a spus de la început: orice joc, inclusiv la bursa sau poker, presupune respectarea unor reguli, pe când jocurile politice initiate în cele doua mandate nu prea au avut legatura cu regulamentele, darmite cu fisa postului ori interesul general.
Atunci când mediile au remarcat discrepante între ceea ce si-a propus si ceea ce pune în opera, au început atacurile împotriva lui T.B., motiv pentru care au aparut ca din senin asa-zisii „scutieri”, „oamenii mariei sale”. Sunt jurnalisti, activisti, realizatori de televiziune, comentatori, analisti, ziare si posturi tv pentru care, indiferent ce face, T.B. e ridicat în slavi, iar zisele sale, multiplicate si raspândite în cele patru zari. Încet-încet, cu totii au lasat impresia unei armate disciplinate care se ocupa cu servicii de propaganda. Nu se stie însa daca are si state de functiuni.
Propaganda are si parti bune
Îndeobste, într-o democratie, propaganda este folosita pentru a construi un curent de opinie (mainstream), o masa critica favorabila unei întreprinderi greu de pornit: când se doreste câstigarea aderentilor la o idee, un program ori un proiect important pentru cetateni, când urmeaza legiferarea unor domenii sensibile, impunerea unor restrictii sau ca populatia sa accepte exploatarea gazelor de sist, de pilda, ori construirea unui pod, a unei mari fabrici cu incertitudini asupra mediului.
În cazul nostru, însa, propagandistii procedeaza ca pe vremuri: se spune ca o buna parte din resurse si energii se epuizeaza pentr
