Tabloul regional agitat face ca, paradoxal, România, care traversa cu doar cu un an în urmă o criză politică majoră, să pară o adevărată oază de stabilitate cu un potenţial geopolitic în creştere.

Faptul că Nikolai Patruşev, secretarul Con­siliului de Securitate al Federaţiei Ruse, şi John Brennan, directorul CIA, s-au aflat în vizite oficiale la Bucureşti aproape si­multan a provocat, inevitabil, destule spe­culaţii. Înclinaţia noastră tradiţională pen­tru scenarii conspiraţionale globale (nu de­geaba cărţile lui Pavel Coruţ au făcut fu­rori la începutul anilor ‘90) i-a făcut pe unii să avanseze imediat ideea că România ar fi ajuns un fel de placă turnantă între Est şi Vest, o punte de legătură între Rusia şi Statele Unite. Însă astfel de scenarii sunt mai degrabă fanteziste. Moscova şi Washingtonul nu au nicidecum nevoie de bunele oficii ale Bucureştiului pentru a di­a­loga. Obama şi Putin tocmai s-au întâlnit zilele trecute la reuniunea G8 din Irlanda de Nord, iar Patruşev a întreprins cu doar câteva săptămâni în urmă o vizită în Ame­rica, prilej cu care a avut o întâlnire la Ca­sa Albă cu Tom Donilon, consilierul pen­tru securitate naţională, întâlnire căreia i s-a alăturat la un moment dat chiar preşe­dintele personal. Relaţiile ruso-americane sunt destul de tensionate în acest moment din cauza poziţiilor total divergente asu­pra conflictului din Siria, dosarului nu­clear iranian şi, mai nou, şi a episodului Snowden, dar e greu de crezut că Ro­mânia ar putea juca vreun rol în ges­tio­narea acestor divergenţe.

Cealaltă idee vehiculată, aceea că România ar putea juca un rol important în problema conflictului din Transnistria, e în mare mă­sură lipsită de substanţă. Bu­cureştiul nici măcar nu e inclus în aran­jamentul formal de negociere, aşa-numita formulă 5 (Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE) + 2 (Uniunea Europeană, Statele Unite - ca obs