Cele mai mari fabrici din Sălaj, înfiinţate pe vremea comunismului, trec astăzi - în ciuda crizei - printr-un proces de dezvoltare graţie faptului că ele au ajuns pe mâna unor investitori străini, care demonstrează că se poate şi construi pe fundaţia lăsată de Ceauşescu, nu doar demola.
Cel mai bun exemplu este cel al Companiei Tenaris, care a preluat în 2004, printr-o tranzactie de 42 de milioane de dolari, Tubman International, compania care deţinea pachetul majoritar de acţiuni al Silcotub Zalău, producătorul local de ţevi. Din 2004 încoace, Tenaris a investit permanent la Zalău, creindu-şi noi capacităţi de producţie şi extinzându-şi gama de produse. În 2011, spre exemplu, exact în perioada în care Nokia pleca de la Cluj, Tenaris anunţa începerea investiţiei într-o nouă linie de producţie care ar urma să scoată ţevi energetice pentru centralele electrice pe gaz şi pe cărbune din întreaga lume. Valoarea investiţiei, finalizată în primăvara anului trecut, a fost de peste 50 de milioane de dolari, ea dând naştere, totodată, şi la 90 de locuri de muncă. Nici nu s-a finalizat bine investiţia respectivă, că Tenaris a şi început, la Zalău, construcţia altor hale de producţie, proces aflat zilele acestea pe ultima sută de metri.
Produsele companiei iau, în cea mai mare parte (aproximativ 80 la sută), calea exportului, TenarisSilcotub ocupând anul trecut locul 21 la nivel naţional la capitolul exporturi.
Un alt exemplu că se paote face industrie şi în România este cel oferit de Compania Michelin, care are deja două fabrici la Zalău - una de anvelope, alta de cord metalic, şi se pregăteşte să o deschidă şi pe a treia. Michelin a ajuns la Zalău în 2001, când a cumpărat de la Tofan Grup fabrica de anvelope "Silvania". De atunci şi până în prezent, Michelin a investit în România - la Zalău, în mare parte - peste 300 de milioane de euro în tehno
