A mai căzut o graniţă de comunicare publică. Demnitarii se pot declara entuziasmaţi de nemulţumirea populară. Cele mai recente exemple au venit, la cîteva săptămîni distanţă. Mai întîi, Dilma Rousseff, preşedinta Braziliei, a reacţionat la demonstraţiile uriaşe care au umplut străzile marilor oraşe braziliene, în fiecare zi, timp de cîteva săptămîni.

Ce a avut de spus Preşedinta? În mod normal şi tradiţional, Preşedinţii sau Prim Miniştrii confruntaţi cu un val de nemulţumire populară încearcă să explice sau, dimpotrivă, se răstesc la demonstranţi. Dilma Rousseff a spus altceva: s-a declarat „mîndră” de cei ce demonstrează. Mai mult, dna. Rousseff a ajuns la concluzia că demonstraţiile prelungite arată că democraţia e puternică în Brazilia. După care, Preşedinta a comunicat o noutate de ultimă oră: ea şi demnitarii brazilieni îi „ascultă” pe demonstranţi - cum ar veni iau la cunoştinţă.

După cîteva zile, s-a prezentat la pompa de clişee, preşedintele Bulgariei, Rosen Plevneliev. Tot demonstraţii, tot nemulţumiri populare, tot Preşedinte mîndru, tot Preşedinte care ascultă, tot probă de democraţie.

Înainte de toate, trebuie spus un lucru simplu şi clar: demonstraţiile din Brazilia şi Bulgaria nu au fost pentru, ci împotriva a ceva. Nu în favoarea, ci împotriva guvernului. Nu în sprijinul, ci în contra deciziilor luate de politicieni şi aprobate în prealabil de Parlamente şi Preşedinţi. Ele au vizat întreg sistemul politic, inclusiv, pe Peşedinţi, Prim Miniştrii şi Guvernele lor.

Deasemenea: democraţia nu a apărut în Brazilia sau Bulgaria odată cu demnstraţiile recente. În plus: un Preşedinte nu e Preşedinte ca să „asculte”, ca şi cum ar afla din stradă care sînt problemele. Un Preşedinte trebuie să ştie deja, să fie la curent şi să cunoască situaţia din ţara pe care o conduce. Şi, atunci, ce spun Preşedinţii celor