Parcă nu ar fi lipsit de haz sau de o minimă semnificaţie să încercăm, careva din presa ieşeană, să facem un soi de raport, analiză sau sinteză a activităţii Primăriei, Consiliului judeţean, la un sfert din mandat.
Dacă nu o fac cei interesaţi. În fond, un an de zile e un interval destul pentru a trage nişte concluzii despre măsura în care cei aleşi vara trecută au început să concretizeze ceva din promisiuni, au început să mişte înspre bine viaţa şi confortul ieşenilor care i-au creditat prin vot. Ăştialalţii, expaţii politici să le spunem, cei care din varii motive organice, nu putem vota cu stânga măcar pentru că suntem dreptaci, n-avem a ne face speranţe, încă ne mai amintim replică cinică dar cam de neam prost a unui fost primar care recunoştea că Iaşul e un oraş scump, iar cine nu-şi poate permite să plătească inclusiv taxa pe apa de ploaie, n-are decât să se mute aiurea, să spunem mai spre Dorohoi.
Donc, una peste alta, dacă luăm una câte una promisiunile verii trecute, după doar un an, constatăm că suntem cam tot pe acolo, în faza bunelor intenţii, deşi USL are, cum s-ar spune, integralitatea Puterii în linie, deşi are (ne)şansa unei Opoziţii retorice, fragmentate şi care oricum nu contează. Scuza cu „noi am vrut să tot facem şi să dregem, dar nu ne-au lăsat alţii”, desigur Băsescu, PDL, întotdeauna alţii, nu prea mai ţine. Iaşul continuă să nu aibe nici aeroport modernizat, internaţionalizabil –deşi criteriul legat de traficul aerian e discutabil, gândindu-ne că, din cei aproape 800.000 ieşeni, puţini sunt cei care au insomnii din acest motiv, nici spital regional de urgenţe, nici măcar intenţia unei oarecare autostrăzi către vest, către Tg. Mureş, Ardeal şi Ungaria, către civilizaţia din lumea bine. Iaşul are în schimb un buluc de şantiere în derulare, un prea plin de proiecte care vor schimba faţa oraşului, consacrându-l ca o metropolă acroşa