Duminică, 23 iunie 2013, ora 17.30. Autocarul cu 49 de turişti români, condus de un şofer angajat al unei societăţi de turism auto din Bucureşti se apropie cu viteză de mare pericol de punctul de ieşire din tunel ce corespunde cu intrarea pe podul denumit de localnici "Podul Gâtului" şi intrarea în curba descrisă de drumul de munte mărginit în dreapta de peretele de stâncă şi în stânga de o prăpastie de peste 100 de metri, străbătută de apele unui râu vijelios. Ploaia care începuse de numai câteva minute abia ce înmuiase praful de pe asfalt. Amestecul apă şi praf formează cea mai teribilă capcană rutieră pentru automobilistul neatent, needucat, cel care uită precepte de viaţă şi de moarte în atari circumstanţe!

“Perla ascunsă a Mediteranei” - cum i se mai spune Republicii Muntenegru -are un relief extrem de frământat, dispus în lungul şi latul ţării, câmpia îngustă de la 1 la 6 km fiind dominată de regiunea carstică cu altitudini ce variază între 1000 până la 2500 de metri altitudine. Industia turismului este în plină afirmare şi constituie unul dintre principalele mijloace de subzistenţă a celor 611.788 locuitori. Din cei 10.213 km pătraţi cât însumează suprafaţa ţării, aproape 200 de km. sunt ţărm la litoral. Industria turismului aşteaptă un număr sporit de vizitatori în lunile mai, iunie şi septembrie.

Muntenegru nu dispune de autostrăzi, însă are o reţea rutieră care satisface în mare parte cerinţele sale de transport, mai puţin în sezonul estival, când rutele spre litoral sunt foarte aglomerate. În transportul rutier trebuie avut în vedere faptul că şoselele sunt specifice zonelor montane, ceea ce impune o continuă adaptare a vitezei în raport cu starea drumului, intensitatea traficului şi prezenţa factorilor meteo. Atenţie, de trei ori atenţie, acţiunea îngemănată a acestor elemente accidentogene se regăseşte la temelia catastrofei ruti