Deşi responsabilii din M.Ap.N. au dezminţit în mod constant traficul internaţional ilegal cu arme de fabricaţie românească, în momentul de faţă, arme româneşti – furate din depozitele militare sau care figurează ca şi casate – au ajuns să fie traficate la negru în zonele de conflict sau în regiunile în care cartelurile de traficanţi de droguri iniţiază zilnic confruntări armate cu forţele de Poliţie. Nicicând nu s-a realizat o anchetă serioasă legată de felul în care respectivele arme au părăsit ţara, ajungând în posesia diverselor grupări internaţionale de trafic de armament.
Armament românesc pentru gherilele columbiene
Potrivit unui raport al Fundaţiei Internaţionale Ideas Para la Paz, care militează pentru dezarmare şi pacificarea zonelor de conflict, România a furnizat 7% din armele predate de Forţele Unite de Autoapărare din Columbia autorităţilor, în perioada 2003 - 2006. Majoritatea puştilor predate de forţele paramilitare erau de fabricaţie străină, cele mai multe provenind din ţări ca Bulgaria, Ungaria, Germania şi România.
Bulgaria a reprezentat sursa principală a armelor de provenienţă europeană ajunse în posesia traficanţilor columbieni, însă şi România este unul dintre furnizorii de bază de armament ai gherilelor columbiene. Raportul mai arată că diferenţele dintre numerele de serie ale puştilor de fabricaţie românească AKM şi SAR-1, care indică producţia lor pe o perioadă de 18 ani, ridică întrebarea dacă armele au sosit în acelaşi lot, în cadrul unei singure tranzacţii, sau dacă comerţul de arme din România către Columbia s-a desfăşurat pe o perioadă mult mai lungă decât s-a crezut. Informaţiile cuprinse în acest document denotă existenţa unui număr mare de arme produse la sfârşitul anilor ‘90 în ţări care, deşi la acea vreme nu erau state membre ale Uniunii Europene, nu permiteau livrarea de armament u