Acum doi ani s-a stabilit că, în 2021, România va avea ocazia să repete succesul din 2007, când a dat o capitală culturală europeană – Sibiul. Oficial, şi-au anunţat intrarea în competiţie Iaşiul, Clujul şi Timişoara. Primăria Timişoara chiar a fondat, în 2011, Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană. După doi ani şi o declaraţie partizană de susţinere a Timişoarei, venită din partea ministrului Culturii, întrebarea este ce s-a făcut concret pentru intrarea în această competiţie?
“Presa e indiferentă”. Dar managementul cultural al oraşului?
Ioan Holender, fostul director al Operei de Stat din Viena, preşedinte al Asociaţiei Timişoara Capitală Culturală Europeană, spune că dă şanse oraşului să câştige acest titlu pentru 2021, dar declara recent că nu vede o activitate corespunzătoare a ceea ce de mult trebuia să se întâmple în zona culturală. Şi, în plus, se arăta deranjat de atitudinea presei: „Văd, aşa, un fel de indiferenţă a celor foarte importanţi, care sunt jurnaliştii care ar trebui să propage acest lucru. (…) Cum să devină oraşul acesta Capitală Culturală Europeană în această stare de paralizie şi indiferenţă a celor ce scriu?”.
Ce a făcut, însă, Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană pentru ca urbea să aibă şanse de a-şi aroga acest titlu? Sau ce subiecte a oferit presei “indiferente”, cum a cointeresat-o să trateze acest subiect? Pentru că nu presa este responsabilă de managementul cultural al Timişoarei.
Cum pe pagina oficială a asociaţiei nu există nicio informaţie privind programul acesteia – e adevărat, există publicat un calendar cultural, dar activităţile respective au existat şi în anii precedenţi şi, în plus, asociaţia nu-şi aduce aportul la organizarea lor –, nu există prezentată o strategie pentru intrarea în competiţie, nu există prezentată activitatea de până acum a asociaţiei, la
