Primul Război Mondial a lăsat urme puternice asupra oraşului de pe malul Oltului. Cu toate acestea, Slatina a început să cunoască dezvoltarea în perioada interbelică, încet, dar sigur, reuşind să atragă vizitatori din toate colţurile ţării, printre aceştia numărându-se şi membrii familiei regale.
Slatina de după război se remarca printr-o combinaţie de clădiri noi, moderne şi case vechi, dărăpănate, cu înfăţişare orientată, aşezate unele lângă altele. De vină pentru alăturarea inestetică era în primul rând faptul că nu exista un regulament referitor la construcţii.
„Fiecare a clădit cum a vrut şi unde a vrut. Lângă cocioaba insalubră şi inestetică se ridică binaua cu două şi trei caturi sau se întind bărăganuri adevărate, chiar în centrul oraşului. Clădiri publice sunt prea puţine. În afară de Palatul Administrativ, de Palatul Comunal, de cazărmi şi de câteva şcoli, nicio altă autoritate nu-şi are local propriu. Stau toate în case particulare închiriate. Singură Administraţia Financiară şi-a cumpărat un hotel pentru local. Clădiri particulare sunt câteva destul de mari şi frumoase, dar ele îşi pierd mult din aspect din cauza vecinătăţilor. Printre cele mai de seamă se numără: Palatul Băncii Uniunea, casele Caracostea, casele Fântâneanu, casele Alimăneştianu, casele Mitu Dumitriu, casele Munteanu, casele Deleanu, casele Protopopescu”, se arată în „Anuarul judeţului Olt” din 1924.
În timp ce în centrul vechi al oraşului nu s-au ridicat prea multe clădiri în perioada interbelică, această zonă fiind alcătuită în mare parte din imobile ridicate în a doua jumătate a secolului XIX. Pe de altă parte, în cartierul de la gară s-a construit foarte mult.
Străzi, iluminare, apă şi canalizare
În perioada cuprinsă între cele două războaie, reţeaua de străzi a oraşului avea o lungime de peste 50.000 de metri, din care puţin p