„Captan, salut. Ce faci picior la tine?“. Încă din recepţia Centrului de Medicină Sportivă al spitalului Acibadem Fulya din Istanbul, Cătălin Munteanu este luat în primire de preparatorul fizic. Căpitanul „câinilor“ s-a întors în Turcia la două luni după ce s-a operat la genunchiul piciorului drept, acolo unde a suferit o ruptură a ligamentului încrucişat anterior. După verdictul medicilor, mulţi l-au întrebat ce alege, treningul de antrenor sau costumul de oficial. Nu a vrut să audă. „Ce dacă am 34 de ani?! Nu m-am gândit nicio secundă să mă retrag. Ştiu prin ce trebuie să trec, am experienţa din 2005, de la piciorul stâng“. Iar „experienţa“ are 20 de centimetri, pe verticală. La şapte ani distanţă, „Cap de Zmeu“ s-a ales cu o nouă tăietură, pe orizontală de data asta, dar mult mai mică (foto stânga). Pentru a o cicatriza e nevoie de muncă, de durere şi de seriozitate. Toate trei sunt stoarse de un aparat racordat la un computer. Aici, Munteanu transpiră pentru prima oară. Durerea i se traduce într-o grimasă care, la fiecare ridicare, strânge zeci de riduri pe fruntea fotbalistului. O serie cu piciorul bolnav, alta cu cel sănătos. Jucătorul e prins în centuri, într-un scaun ce seamănă cu cele folosite la simulatoarele Migurilor. „Hai captan, bravo, e bun. Again!“.
La sfârşit primeşte o foaie. Cu roşu este piciorul „bun“, cu albastru cel bolnav. După câteva minute de aşteptare cu hârtia în mână, dinamovistul este primit de medicul care l-a operat, profesorul Omer Taşer: „Captan făcut burta!“. Apoi „captan“ este urcat pe un pat şi „chinuit“ din nou. „ E bine, acum trebuie să te întorci jos, încă două ore şi vorbim mâine să vedem ce program facem“. La 34 de ani, „captan“ nu şi-a pus banderola în cui, o vrea din nou pe braţ, iar pentru asta trebuie să-şi „repare“ piciorul drept.
Peste două luni ar putea reveni. Recuperarea merge bine. E s
