Urmaresc cu atentie miscarile de protest din Bulgaria si Brazilia. In Bulgaria, ca si in alte state post-comuniste, avem de-a face cu ceea ce numesc reziduurile leniniste, o stare de nemultumire generala in raport cu iresponsabilitatea, imoralitatea si cinismul clasei politice, ingroparea amintrii totalitarismului sub subredul edificiu al unui fals consens amnezic. Cu sau fara Facebook, cu sau fara twitter (acestea sunt doar tehnologii, nu ideologii), spiritul anti-establishment a revenit in tromba. In Brazilia, dupa anii de euforie corupt-socialista, are loc constituirea unei miscari nascuta din malaise, disconfort social, iluzii esuate, asteptari tradate. Evident, aceste proteste sunt eterogene, nu au o culoare politica unica. Profesorul Ken Jowitt a anticipat in cartea sa despre noua dezordine mondiala valurile de revolta anti-establishment atunci cand scria despre “movements of rage” (miscari izvorate din furie sociala). Valoarea-cheie la ora actuala este increderea sociala. Transparenta genereaza incredere, opacitatea zamisleste suspiciune, neincredere.
Un sistem democratic se prabuseste atunci cand increderea in institutii si in reprezentantii politici scade catastrofal. O tema fundamentala este independenta politicului si a justitiei in raport cu interesele oligarhice (adeseori mafiotice) si cu aranjamentele din umbra menite sa serveasca aceste interese. Este remarcabil faptul ca protestarii bulgari resping sloganele demagogic-nationaliste, izolationiste (adica pro-ruse) si anti-europene. In asemenea clipe, reformele radicale devin urgente, cu adevarat indispensabile. In egala masura, intarirea institutiilor statului de drept este conditia sine qua non a unei democratii liberale credibile. A respinge democratia de fatada este, iata, un motiv de revolta sociala. La fel si revendicarea transparentei.
Despre cauzele si implicatiile crizei politica