Senator al României. De la PP-DD, bineînțeles. Întrucît a avut o revelație că se va alege senator, a trecut, mai ieri, de la ortodocși la baptiști. Doamne ajută! – cum zicee o vorbă populară.

Reporter:Dumnezeu există?

Ioan Iovescu:Există Dumnezeu. Este principiul vieții, este bucuria sufletului, este călăuza celor însetați. Cred în Dumnezeu din sufletul meu.

Rep.: Cine v-a sucit mintea atunci?

I.I.:De ce vorbiți așa? De ce să mîniem pe Dumnezeu? De ce să luptăm împotriva vrerii lui? Eu te iert, că sînt într-o încununare de spirit, într-o bucurie a măririi lui Dumnezeu. Eu am fost crescut de bunicii mei penticostali, deși născut, ca toți românii, ortodox. Și influența acestor oameni este majoră. Cînd am ajuns să candidez, o voce de sus, de la baptiști, mi-a spus că voi fi ales al douăzecilea senator. Și așa a fost. N-am mai băgat nici un ban în campanie de atunci și m-am ales. Este o minune, cum să n-o urmez, cum să nu merg după ea, ca după o stea călăuzitoare?

Rep.: Vă duce în gropi, vă prostește.

I.I.: Domnule, dumneata nu ai stat la greu cu mine și nu poți să mă îndrumi și nu poți tu să mă înveți și să-mi spui ce să fac. Eu merg după credința mea, merg după vocea bunicilor mei, merg înainte. Acesta este viitorul meu. Doresc să fiu cetățean, ca senator să lupt pentru dreptate, pentru legi mai bune, pentru comunitatea mea care are nevoie de ajutorul meu.

Rep.:Sînteți un dezorientat?

I.I.:Nu, știu ce vreau, știu încotro merg. Este ceea ce trebuie să facă un om. Să știe ce vrea în viață. Viața te duce, te aruncă în vîrtejurile ei, dar o cale tot îți dă să mergi pe ea și eu acea cale am ales-o, acea cale care nu mă rătăcește.

Rep.:Ce este de făcut în România?

I.I.: Domnule, țara asta a intrat pe mîinile unor oameni fără Dumnezeu. Doar credința ne poate scoate din acest rahat. Doar credința. Oamenii nu au