La finalul unei efemere prezenţe, într-un studiou de televiziune - unde am avut şansa să am interlocutor pe ex-ministrul apărării naţionale ce a girat procesul integrării noastre în NATO, iar ca moderator pe un teleast cunoscut anterior ca un jurnalist cumpătat - am primit o revistă care mi-a...ars ochii, cu titlul de pe copertă.

TItlul care taie respiraţia oricărui român, de bună credinţă, este: 27 iunie 1940 CUM AM CEDAT BASARABIA.

Apoi, chiar în pagina 5 reţine privirea titlul unui editorial aparte: Urmările unei catastrofe naţionale.

De aici şi invitaţia mea la o necesară reflecţie publică.

Cum vom preveni o viitoare catastrofă naţională?

Interogaţia mea este pur comparativă şi nimic mai mult.

Citez din editorialul menţionat:

„Cedarea fără luptă a Basarabiei, în iunie 1940, rămâne cel mai dureros moment pentru mentalul colectiv românesc.”

Aşa este. Îmi aduc aminte de primul meu dialog cu poeta Leonida Lari.

Mă privea cu durere, când mi-a spus, revoltată:

”De ce nu au luptat atunci românii, măcar o zi, câteva ore, câteva minute?...”

Parcă mi-a întors un cuţit în inimă. Şi tot ea mă întreba, retoric, când va fi anulat, de facto, pactul Ribbentrop-Molotov, acest adevărat blestem pe destinul neamului românesc?

____________________________________________

1939. Primirea la Moscova a lui Joachim von Ribbentrop

____________________________________________

Putea fi anulat de la primul Pod de Flori peste Prut.

Dar frica de Moscova, cea care a determinat moartea lui Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu, l-a făcut pe cel mai longeviv preşedinte postdecembrist al ţării să...nu rişte nimic.

Mă întreb, aşa, într-o doară, dacă:

1. memoriile întâiului şef de stat, după decembrie 1989, vor cuprinde referiri, oneste, despre acest moment,

2.