Toți am trăit experiența de a întâlni pe cineva care seamănă izbitor cu altcineva fără, însă, ca cele două persoane să aibă vreo legătură de sânge. A trăit-o, de mic, și fotograful François Brunelle. Așa că s-a apucat de strâns și de fotografiat sosii. Cu consecvență și pasiune, preț de mai mulți ani. Inițiativă la care a pus puțin umărul și presa din întreaga lume.
Din sutele de cupluri astfel strânse, François a ales o parte pe care a inclus-o în proiectul I’m not a look-alike!, devenit faimos. Am aflat de el ieri, într-un articol din presa străină. I-am scris fotografului canadian și azi am și primit răspunsurile lui. Îi mulțumesc și pe această cale pentru amabilitate.
Am citit că ai început să studiezi fața umană încă din 1968, când aveai doar 18 ani. A existat vreun eveniment special care a declanșat totul?
Cre că descoperirea imaginilor lui Richard Avedon a stârnit ceva în mine.
Cum s-a născut ideea acestor portrete de „gemeni”?
Am început să caut peste tot, încă de când eram tânăr, fețe care seamănă între ele. Am avut mereu în cap ideea de a-i pune laolaltă și de a le face portrete unul lângă altul, interacționând între ei.
Cum ai dat de toate cuplurile acestea?
Mai întâi am început cu persoane pe care le cunoșteam. Apoi, am cerut sprijinul mass mediei din întrega lume. Toți cei care au dorit să participe au putut afla detaliile pe pagina de internet dedicată proiectului.
A fost dificil să îi strângi doi câte doi sau au fost cooperanți?
La început, oamenii nu prea au înțeles exact despre ce este vorba. Unii au crezut că proiectul este dedicat celebrităților, ceea ce nu era. Per ansamblu, însă, reacțiile au fost pozitive. De îndată ce mass media a început să discute despre proiect a devenit mult mai ușor și am primit o mulțime de propuneri, din întreaga lume.
Ce ai făcut când cele două persoane