Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost “căpeteniile apostolilor”, contribuind la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părţi ale lumii. În Roman, lăcaşul de cult cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel se află în cartierul Nicolae Bălcescu.

Cele două personaje ale istoriei religioase sunt simboluri ale credinţei de nestrămutat şi ale sacrificiilor supreme în numele Domnului. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au marcat începuturile răspândirii creştinismului, au propăvăduit noua religie şi s-au jertfit pentru ea.

Cei doi sfinţi sunt sărbătoriţi împreună, deoarece au murit în aceeaşi zi, pe data de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creştine de pe vremea împăratului Nero. Sfântul Apostol Petru, fratele Sfântului Andrei, s-a născut în Bethsaida, fiind fiul lui Iona şi a fost cel mai în vârstă dintre toţi apostolii lui Isus Hristos. Petru devine deseori purtătorul de cuvânt al celorlaţi apostoli. A propăvăduit Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi a ajuns, apoi, până la Roma. Minunile pe care le-a săvârşit au făcut înconjurul lumii, contribuind la convertirea la creştinism a mulţi păgâni şi iudei. Potrivit unei vechi tradiţii, Sfântul Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, dorind să arate deosebirea dintre chinurile sale şi cele ale dumnezeiescului său Învăţător. De la Sfântul Apostol Petru ne-au rămas scrise în canonul Noului Testament două epistole soborniceşti.

Sfântul Apostol Pavel, născut într-o familie de evrei, se numea Saul. Acesta a fost crescut şi educat în tradiţia fariseică şi a devenit persecutor al creştinilor din zelul sau faţă de religia părinţilor săi. În drum spre Damasc, unde se îndrepta pentru a-i aresta pe creştinii de acolo şi a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecaţi, i se arată Mântuitorul Iisus