Desi numele lui nu spune foarte multe pentru multi romani, Serban Margineanu este scriitor de cand se stie. Poate unul dintre cei mai anapoda condeieri pe care i-a vazut Bucurestiul.
Margineanu isi promoveaza cartile cu afise "indraznete"
Intr-o garsoniera cat o cutie de chibrituri din zona Basarab, aici isi gaseste inspiratia Serban Margineanu, care are 11 carti la activ. Asta nu i-a adus insa niciun strop de celebritate si a decis sa riste printr-o metoda care, spera el, sa “vanda” dupa mai bine de 40 de ani in care si-a scris operele. A mirosit care este cererea pietei, desi i-a luat ceva vreme, si s-a adaptat.
“Nimeni nu m-a sprijinit nimeni niciodata, nu m-a criticat, nu mi-a dat indicatii. Nu stiu de ce nu am fost bagat in librarii. Poate din cauza genului meu. Eu scriu romane sociale deghizate in romane de actiune. In volumele mele sunt crime si jafuri. Dar eu specific de unde a pornit personajul, prin cate a trecut si ce l-a determinat sa puna mana pe arma si sa comita niste fapte. Ori cerinta pietei ar fi niste oameni de succes care ajung la televizor si toti viseaza sa ajunga precum ei. La mine, in schimb, personajele sunt foarte sarace”, a explicat Margineanu pentru CANCAN.ro.
Chiar daca singurii lui cititorii au fost doar prietenii si cunostinte care i-au trecut pragul, Margineanu nu si-a pierdut speranta si a continuat sa scrie, inspirat de ceea ce vede pe geam in fiecare zi.
Coperta uneia dintre cartile lui Margineanu simbolizeaza, spune el, disperarea
“Eu stau intr-un cartier zis ghetou, cu cetateni de etnie roma foarte multi. Mai droguri, una-alta. Ma inspira pe undeva situatia lor. La mine se mai gasesc personaje de etnie roma care mai fura, sau care nu vor sa mai fure. Daca eu as fi spus la Cancan ca am scris o carte care mi se pare buna, ati fi spus fugi domnule de-aici cu prostia ta. O feme
