Eficienţa unei instituţii a statului este pusă sub semnul întrebării de chiar cel care o conduce. Preşedintele Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice, Preda Nedelcu, ar desfiinţa toate posturile de la nivel judeţean cărora nu le găseşte nicio utilitate şi este dezamăgit că dezbaterile referitoare la vârstnici, din interiorul instituţiei, nu au ecou la nivel guvernamental.
Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice (CNPV) este un organism autonom, care a fost înfiinţat de statul român în anul 2000 cu scopul de a asigura dialogul persoanelor vârstnice cu autorităţile centrale şi locale. Teoretic, potrivit legii nr 16/2000, activitatea acestui consiliu ar trebui să fie extrem de bogată, practica însă demonstrează că în interiorul acestui institut nimic nu funcţionează. Pe hârtie, competenţele Consiliului sunt următoarele: să propună Guvernului programe privind ameliorarea condiţiilor de viaţă ale pensionarilor, să urmărească dacă acestea sunt aplicate şi să sesizeze abaterile organelor competente, să formuleze teme de cercetare, să asigure comunicarea cu mass-media, să elaboreze puncte de vedere la proiectele de acte normative care vizează persoanele vârstnice etc.
În realitate, activitatea CNPV-ului se mărgineşte la nişte şedinţe lunare, realizate în cadrul Comisiei Permanente, la care absentează în mod constant chiar cei mai importanţi pioni ai acestui organism, adică reprezentanţii guvernamentali. Potrivit execuţiei bugetare pe anul 2011, acest institut a cheltuit din bugetul statului 167.600 de euro, din care cheltuielile de personal, adică indemnizaţii şi salarii, au fost aproximativ 156.800 de euro.
„E frumos ce scrie în lege despre activitatea Consiliului, însă finalitatea ne omoară”
„Consiliul stabileşte şi menţine relaţii permanente cu Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, organele administraţiei publice centrale şi locale, organi
