de N. I. DOBRA
30 iunie 2013 23:23
16 vizualizari
A-A+ G.M. Cantacuzino, un arhitect de care nu mulţi au auzit până mai ieri, a dat o încântătoare definiţie României: "Ţară de mare farmec şi de puţine virtuţi". Din păcate, aşa-i. * Este în curs de apariţie volumul "Kant - viaţa şi opera" de Ernst Cassirer. Cu mulţi ani în urmă, când am încercat să citesc (şi să înţeleg) "Critica raţiunii pure", mi-am dat seama că nu-s chiar atât de deştept cum mă credeam şi cum încerca să mă convingă buna mea bunică maternă. Există, totuşi, o mare diferenţă între pedestraşi şi călăreţi. * Un cuvânt inventat după revoluţie e "sustenabilitatea", care, de fapt, încearcă să ascundă lipsa de substanţă a unei iniţiative (ca şi "întâlnire informală", o expresie absolut idioată.) * Auziţi ce-au mâncat, la o singură masă, câţiva cunoscuţi intelectuali români: icre negre şi somon - gustare, mici la grătar, sărmăluţe în foi de viţă şi de varză, cu mămăligă, limbă cu sos de măsline, costiţe de porc cu orez cantonez, vinuri din 1950, iar ca desert: găluşte cu prune şi îngheţată. Păi, cum să nu arate Andrei Pleşu ca un poloboc, dacă numai mici a îngurgitat zece. * Mihai Eminescu s-a ocupat, între altele, şi cu traduceri, în special din scriitori german a căror limbă o ştia bine. Iată un fragment din Höffmann von Fallersleben, intitulat Germanu-i foarte tacticos: "Neamţul cercetează lucrul, tacticos, pe dos, pe faţă/La surtuc de are pată, el chemia o învaţă/Ani întregi mereu citeşte, spre a şti cum se cuvine/Cu ce chip, din cit şi lână, iese petele mai bine/Dar când ştie toate celea - cu ce scop le ştie toate? - /Când surtucul cu pricina, e o zdreanţă fără coate" * În nr. 9 al revistei Cultura, George Neagoe face o largă prezentare a volumelor semnate de Liana Maria şi Nicolae Ioan Popa "Vasile Aaron 1780-1821, studiu monografic" apărut în 2011 şi "Vasile Aaron. Patima Domnului şi a