Am încercat să-mi imaginez cum ar fi trebuit să arate Buzăul, anul trecut, dacă numărul de câini pe care societatea Consiliului Local Urbis Serv susţine că i-ar fi cazat în padocuri şi i-ar fi hrănit ori eutanasiat, după caz, ar fi fost real. 87.924 de câini aflaţi, la un moment dat, în libertate, ar egala, practic, suflarea omenească din municipiul Buzău.
Omul şi câinele. O mămică ţinând de mână un copil şi împingând cu cealaltă un cărucior ar fi trebuit să fie urmată de o căţea cu doi căţeluşi după ea. O pereche de bătrânei era musai să fie însoţită de doi câini aflaţi şi ei spre apusul vieţii. Doi şcolari ţinându-se de mână s-ar fi potrivit de minune cu doi căţelandri cu ochii sclipind de poftă de viaţă, în timp ce cuplul de tineri ce îşi admiră reciproc chipurile, aşezaţi pe o bancă din Crâng, ar fi corespuns unei perechi de câini în floarea vârstei, pregătindu-se de ritualul rutului.
Şi, din toate aceste scene nu pot lipsi hingherii, alergând cât este ziua de lungă pentru a aduna maidanezii, spre a le oferi condiţii „omeneşti” de cazare şi hrană în padocuri ori o moarte lipsită de chinuri şi de mizerii. Totul prin dărnicia Urbis Serv. Din actele căreia rezultă că pentru asemenea tratamente s-au cheltuit, într-un singur an, 254.980 lei, adică peste 57.000 de euro. Totul în baza unui „recensământ” prezentat de un medic veterinar – practic, dacă este să înghiţim, precum pelicanul peştele, tot ce apare în actele justificative, cules de pe stradă precum maidanezii, întrucât nu exista niciun fel de relaţie contractuală parafată între el şi respectiva firmă - care, pentru oboseala sa, a fost premiat, permiţându-i-se să furnizeze, prin firma proprie, mâncare sau cele necesare eutanasierii pentru toţi aceşti câini.
Interesantă poveste, tocmai bună de adormit votantul buzoian, care a reales, cu mic-cu mare, puterea locală în urmă cu puţin mai m