Într-o dimineaţă de iulie, pe la sfârşitul anilor ’80, „Savantei” i-a căşunat pe gazetarii de la „Informaţia Bucureştiului”. Dorea să-i dea pe toţi afară. Ziariştii au reuşit să scape.

Elena Ceauşescu a citit în „Informaţia Bucureştiului” că urmează să se inaugureze Magazinul „Căuzaşi” şi s-a supărat pentru că o „ctitorie” fusese botezată fără ştirea ei. A cerut măsuri drastice, dări afară sau chiar desfiinţarea ziarului. Cu ocazia sistematizării Bucureştiului şi a construirii Centrului Civic, strada respectivă aproape dispăruse de pe hartă. Multe clădiri istorice, de pe această arteră fuseseră demolate peste noapte.

Din acest motiv nu-i suna bine numele respectiv. Gazetarii s-au „grupat” în jurul şefilor lor. Au hotărât ca autoarea articolului să facă o informare către Secţia de Presă a Comitetului Municipal de Partid (editorul ziarului). În informare se preciza că despre acest obiectiv edilitar-urbanistic se scriseseră numeroase articole în toate ziarele centrale cu numele de „Căuzaşi”. Astfel ea îi implica în această „tragedie” pe toţi activiştii de la CC al PCR şi de la Primărie, care aprobau orice rând din ziar.

La secţiile de presă de la aceste organe de partid lucrau persoane foarte avizate. Acestea ştiau cum să aplaneze asemenea situaţii şi chiar cum să şi profite de pe urma lor. Ei au reuşit să muşamalizeze şi să o potolească pe Elena Ceauşescu. Mai trebuia să fie dat cineva afară, ca să se dea un exemplu. Redactorul care scrisese articolul nu putea fi concediat pentru că nu greşise cu nimic şi, mai mult, expediase o informare asupra situaţiei, informare care era şi înregistrată.

Unul dintre activişti, de la Municipiu, şi-a adus aminte că, de mai multă vreme, încerca să revină în presa scrisă, de unde de altfel şi provenea. S-a făcut o şedinţă cu tamtam şi Redactorul Şef adjunct a fost pensionat cu câteva luni mai devreme de termen. El er