Opiniei publice i se impune ideea că după 1812 lucrurile, în domeniul ecleziastic, nu au mers atât de rău, cel puţin la început: la cârma nou-createi mitropolii e numit un român, care a luptat pentru limba română, a fondat o instituţie teologică. Dar nu se pun în discuţie consecinţele raptului şi a scindării enoriaşilor Mitropoliei Moldovei.
La un an de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, Guvernul ţarului Alexandru I a comis încă o fărădelege, de data aceasta faţă de sufletele locuitorilor de aici. La 21 august 1813 a fost semnat Decretul imperial privind crearea Mitropoliei Chişinăului şi Hotinului, act unilateral, samavolnic, prin care locuitorii dintre Prut şi Nistru supuşi canonic Mitropoliei Moldovei au fost rupţi de la matcă şi trecuţi la nou creata mitropolie. Ce a urmat se ştie: rusificarea, deznaţionalizarea, interzicerea ţinerii serviciilor religioase în limba română etc.
Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la înfiinţarea acelei mitropolii şi cineva foarte interesat a pus problema organizării unor manifestări culturale şi ştiinţifice la Chişinău. Trebuia cumva „argumentat“ raptul ecleziastic şi supunerea canonică a locuitorilor Basarabiei faţă de biserica moscovită.
Un comunicat de presă al ICR „Mihai Eminescu“ din Chişinău a anunţat că astăzi are loc deschiderea unei expoziţii cu genericul „Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746-1821) – un ierarh ortodox apărător al culturii şi limbii române“, prilejuită de împlinirea a 200 de ani de la crearea Mitropoliei Basarabiei şi de la fondarea Seminarului Teologic din Chişinău.
La o analiză atentă a comunicatului, observăm falsuri şi manipularea opiniei publice. Aş spune chiar o „spălare“ a evenimentului de la 1813. Mai întâi, la 1813 a fost creată Mitropolia Chişinăului şi Hotinului, a cărei succesoare se anunţă Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove, canonic supusă Bisericii O
