Dacă nu şi-ar fi vândut din active în ultimii doi ani, SIF-urile ar fi avut pierderi şi nu şi-ar fi putut remunera acţionarii.

SIF-urile - care au moştenit în 1992 circa 30% din economia României şi care ar fi trebuit să fie un pilon al capitalului românesc - au trăit ani de-a rândul din dividendele băncilor şi nu s-au grăbit să se restructureze, iar acum au ajuns în situaţia să vândă din avere ca să dea dividende la acţionari.

Cele cinci SIF-uri, care deţin o colecţie de active evaluată la 6,17 mld. lei (1,4 mld. euro), ar fi raportat în ultimii doi ani pierderi cumulate de circa 81 mil. lei (18,3 mil. euro) şi respectiv 62 mil. lei (14 mil. euro) dacă nu ar fi vândut din activele valoroase pe care le deţin şi care au „umflat“ profiturile acestora cu circa 2,1 mld. lei (490 mil. euro) în 2011 şi 2012, potrivit unei analize a ZF.

SIF-urile au pornit în 1996 având în portofolii 30% din acţiunile celor mai multe companii ro­mâneşti de la acea vreme. Ani de-a rândul ad­mi­nistratorii SIF-urilor nu au făcut mai nimic pentru a le restructura şi a investi în sectoare care să le aducă valoare acţionarilor, trăind din dividendele în­casate de la , BCR şi BRD. Şefii SIF-urilor, care ocu­pau aceleaşi poziţii de două decenii, au militat pentru menţinerea unor praguri maxime de 0,1% şi apoi 1% pentru deţinerile ac­ţionarilor care le-au di­mi­nuat puterea cu scopul de a-şi păstra în continuare funcţiile de conducere şi con­trolul asupra SIF-urilor.

Din cauza inactivităţii administratorilor în anii timpurii, SIF-urile se găsesc astăzi în situaţia de a nu mai avea în portofoliu companii care să le asigure un flux constant de dividende prin care să-şi acopere plasa salariilor administratorilor şi alte cheltuieli de funcţionare, astfel că sunt nevoite să vândă „din casă“ ca să facă rost de banii ne­cesari pen­tru a recompensa ac­ţio­narii SIF-urilo