Germania anilor ’20 a cunoscut numeroase frământări politice, inclusiv câteva asasinate. Cel mai cunoscut asasinat politic este cel căruia i-a căzut victimă Walther Rathenau, Ministrul de Externe al Republicii de la Weimar. Se întâmpla pe 24 iunie 1922, la scurtă vreme după semnarea tratatului de la Rapallo. Pornind de la această crimă, a apărut și o legendă privind încercările de ispășire ale lui Ernst Werner Techow, unul din ultranaționaliștii ce au pus la cale asasinatul. Walther Rathenau a fost una din cele mai remarcabile personalități ale Germaniei secolului XX. Industrialist evreu, gânditor și diplomat, Rathenau a pus bazele unui companiei AEG (Allgemeine Elektrizitäts-Gesellschaft), ce avea să devină una din cele mai mari companii ale celui de-al Doilea Reich. În timpul Primului Război Mondial, când importurile Germaniei, vitale pentru funcționarea economiei, erau blocate de blocada engleză, Rathenau a salvat practic țara de la faliment. Jucând un rol similiar cu cel al lui Albert Speer în cel de-Al Doilea Război, Rathenau a administrat resursele reduse ale Germaniei și producția sa industrială, prelungind astfel rezistența germană cel puțin cu câteva luni, dacă nu chiar ani. Pe de altă parte, naționaliștii antisemiți din Germania au văzut în Rathenau nu un patriot care se străduiește să salveze economia țării, ci ca un evreu care se folosește de tragedia războiului pentru propriile beneficii. După război, Rathenau a devenit Ministru de Externe. Atunci când mama sa l-a întrebat de ce a acceptat funcția, prevăzând că fiul ei va deveni ținta naționaliștilor antisemiți, el i-ar fi răspuns că „nu aveau pe alticineva”. Rathenau a alimentat ura Dreptei împotriva sa atunci când a negociat tratatul de la Rapallo cu Uniunea Sovietică și prin faptul că a insistat că Germania trebuie să respecte toate clauzele ce-i fuseseră impuse prin Tratatul de la Versailles. Fanatic