de N. I. DOBRA

01 iulie 2013 23:49

31 vizualizari

A-A+ Câţiva cititori mă întreabă care sunt atribuţiile Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu, pentru că sunt multe clădiri înscrise pe lista monumentelor istorice aflate în paragină, inclusiv biserici şi cetăţi? Vă voi da un răspuns... evaziv: cei de la Cultură, ca şi cei de la Direcţia pentru Tineret şi Sport, ca şi alte "direcţii" parazitare, iau banii de salarii degeaba, aşteptând pensiile. Şi asta nu numai la noi, în toate judeţele (Citiţi rubrica lui Andrei Pippidi din revista Dilema veche să vedeţi jaful din Bucureşti, sub ochii guvernanţilor!) * Deviza Uniunii Europene - unitate în diversitate - zice o doamnă umblată - nu este nicăieri mai bine ilustrată decât în muzică. Eu aş zice că numai în muzică, pentru că prin alte domenii n-o prea văd. * Pizza era, pe vremuri, mâncarea italianului sărac: nişte aluat, presărat cu resturi de brânză mucegăită, cârnaţ rânced şi bulion care făcuse mucegai, ce mai găsise gospodina prin cămară. Acum, să ieşi seara la un restaurant cu ştaif "la o pizza" a devenit ceva "de luxe". La ziua unui prieten am rumegat şi eu un triunghi dintr-o roată de aluat copt în cuptor cu lemne şi m-am înţărcat. (Nu-i înţeleg nici pe cei/cele care înfulecă pe stradă hotdog, hamburger, plăcintă, covrigi. Trebuie că sunt rupţi de foame şi-acasă au frigiderul sleit. Nici cât am fost student şi-aveam banii drămuiţi n-am mâncat pe stradă sau la un expres, stând în picioare. Patul a fost inventat ca să dormi pe el, iar scaunul ca să stai în jurul mesei) * Apropo, îmi vine greaţă când le văd pe fandositele alea de la "Cireaşa de pe tort" mestecând carnea tocată cu unghiile ojate şi aranjându-şi pletele platinate deasupra oalelor cu ciorbe şi tocănuri. Mai simpatice sunt la piaţă, unde-şi bat joc de ele precupeţele şi măcelarii. * Scriitorul spaniol Javier Cercas zice într-un inter